Să nu-ți poți lăsa vreodată
Prietenu-n nevoie,
Ci alină-i cât poți plânsul.
Ai voie să mori cu dânsul,
Dar să-l lași n-ai voie,
Singur să se năruie.
Frați și prieteni pot fi numai
Cei ce-amarul împărțesc
Pe-al vieții triste paliere.
Nu iau parte la durere
Decât cei ce se iubesc
Și reciproc își slujesc.
Cel ce-ntodeauna cere,
Nu contează prea mult cui,
E primit cu neplăcere,
E-n pericol de cădere,
Nu-i prieten nimănui,
Are-un caracter hai-hui.
Cine cere ce-i prea greu
Prea puțin va câștiga.
Va fi refuzat mereu
De toți cei din jurul său.
Cine cere mai așa
Tot s-alege cu ceva.
Toți cârmuitorii lumii
Văd în înțelepți și prieteni,
Că-s viitori uzurpatori
Și-s mereu bănuitori,
De aceea sunt vicleni
Și nu sprijinesc pe nimeni.
Poți a-l câștiga pe-un prieten
Printr-o dragoste cinstită.
Pe-un dușman, ori prin putere
Îl vei duce la tăcere,
Ori prin minte iscusită
De Duh Sfânt călăuzită.
Pe un lacom prin cadouri,
Pe-o femeie prin iubire,
Pe-un învățător prin cinste
Pe căi sfinte și înguste,
Pe-un tiran prin lingușire
Că-i călăuzit de fire.
Pe un prost printr-o poveste,
Pe-un nebun prin câte toate,
Pe-nțelept prin ascultare
Ți-l apropii la-ncercare,
Și pe toți prin bunătate
Ți-i apropii, dragă frate.
Amin.
(Miercuri, 5 mai 2021)